Iarna in Retezat

Reprezentând superlativul în materie de trasee alpine de vară, masivul Retezat este în mod neîndreptăţit neglijat de turişti, în sezonul rece.
Circumstanţele, suficiente desigur, pornesc de la considerentul că o ascensiune pe gheaţă şi zăpadă prezintă o serie de riscuri, chiar în cazul unor turişti experimentaţi, care trebuie să posede în plus minime cunoştinţe de alpinism şi schi şi să cunoască bine traseele, în condiţiile dispariţiei aproape totale a semnelor de marcaj ascunse în stratul gros de zăpadă.
Şi totuşi, cei ce îndrăznesc o asemenea temerară expediţie asigurându-şi în prealabil elementare măsuri de precauţie sunt recompensaţi pe deplin. Numai cine nu a admirat o panoramă a munţilor înalţi pe timp de iarnă, se poate declara sceptic cu privire la sensul şi beneficiile unei excursii de acest gen.
Dar să detaliem mai întâi particularităţile unei excursii hibernale în Retezat, neomiţând faptul – deloc neglijabil, că masivul oferă excelente condiţii şi pentru practicarea schiului, existând în acest sens părtii pentru toate categoriile, de la începători şi până la sportivi de performanţă. Este vorba însă de pârtii naturale, neamenajate, care pun pe un plan secundar acest atribut al Retezatului, transferând într-un plan prioritar interesul pentru turismul de iarnă, care oferă la rându-i satisfacţii deosebite.
Există însă din păcate – aşa cum spuneam – ideea preconcepută că din octombrie şi până prin mai, masivul nu este accesibil parcurgerii unor trasee lungi şi dificile. Constatarea este întemeiată doar parţial şi trebuie neapărat raportată la condiţiile climaterice existente la un moment dat. Sesizând deci conjunctura cea mai favorabilă ca prognoză a timpului putem porni liniştiţi spre Peleaga, Păpuşa, Bucura sau Galeşul, acceptând bineînţeles din capul locului că nu vom efectua o plimbare de agreement ci o adevărată traversare de iarnă care ne oblige la prudenţă şi discernământ, nu şi la renunţare... chiar dacă nu vom ajunge pe culmile cele mai înalte.
Este indicat că accesul în masiv să înceapă prin punctual de interferenţă care îl reprezintă cabana Pietrele, cea mai bine amplasată în raport cu traseele de creastă. Spunem de creastă dar de fapt ne gândim la cele patru văi principale care converg toate la Pietrele, cartierul general al turiştilor ce urca în Retezat vara sau iarna. Este vorba deci de Valea Galeşului, Valea Rea, Valea Pietrele şi Valea Stânişoarei, a căror parcurgere durează în medie – în condiţiile iernii – între 3-5 ore.
Pe firul oricărei dintre ele am porni, caci asemănarea este mare, parcurgem mai întâi păduri de brad imbracate în toaleta vaporoasă a zăpezilor imaculate.
Fantezia formelor, jocul culorilor, splendoarea peisajului pe fondul liniştei desăvârşite, sunt primele imagini care inundă retina . Dacă nu ne declarăm satisfăcuţi numai cu atât, ieşim pe nesimţite în golul alpin, surprinşi de uşurinţa cu care bocancii noştrii calca pe zăpadă îngheţată de atâtea viscole napraznice. Din când în când pojghiţa aparent tare ne joacă feste şi atunci, de voie, de nevoie intrăm până la genunchi în nămeţi, spre hazul celor care ne urmează în şir indian.
Dar “necazul “– asumat dealtfel – este recompensat din plin de tabloul alb, gri şi albastru al crenelurilor de piatră ce înconjoară clădirea glaciară în care în sfârşit am ajuns.
Iată-ne deci în preajma lacului Galeşului, lacurile Văii Rele, lacul Pietrele sau lacul Stânişoarei, după cum am optat să urcăm pe una din cele patru vai. Un nou peisaj în superlative ne desfată privirea, deşi majoritatea lacurilor sunt îngheţate, oferindu-ne doar imaginea unor suprafeţe plate, nefireşti la o asemenea altitudine.
Aşezate toate în partea Nordică a masivului, cele patru văi crează probleme, de-acum foarte dificile, în cazul parcurgerii traseelor în continuare spre partea de sud a masivului. Cornişele de zăpadă, pereţii de gheaţă, posibilele avalanşe fac deosebit de riscante traversările prin curmăturile de creastă, de aceea cu regretul mărturisit preferăm întoarcerea spre cabană unde vom fi din nou recompensaţi de data aceasta de ceaiul fierbinte şi de intimitatea molipsitoare a atmosferei de cabană!

Text si foto : Aurel Dula

Pink Floyd - Marooned

Asculta mai multe audio diverse